Octavian Goga – Trecutul

Octavian Goga


Trecutul

S-abat mustrări din altă vreme,
Din vremea când nu ne ştiam,
Şi vin pe nume să mă cheme,
Să-mi strige nopţile la geam,
Ca o pădure de blesteme…

Trecutul tău de-odinioară,
Prăpastie cu multe guri,
Cu întrebări ce mă-nfioară,
Cu şerpuiri şi cotituri…
Trecutul, nesătulă fiară…

Trecutul, umbră vinovată,
Tâlhar scăpat de sub zăvor,
Din cripta lui întunecată,
Se furişează, călător,
Şi lângă patul meu s-arată.

Trecutul, cioclu de morminte,
Sinistru oaspete de-amurg,
Neguţător de jurăminte,
Din haina-i ciuruită curg,
Drept zdrenţe, -aducerile-aminte.

El vine tainic să dezgroape
Tot ce-am închis în ţintirim,
Ne-aduce lacrimi în pleoape…
- Dă-mi mâna ta, să-l gâtuim,
Trecutul, când îl simţi aproape…

Published in: Fără categorie on 5 noiembrie 2009 at 3:51 pm  Scrie un comentariu  

Octavian Goga – O lacrimă

Octavian Goga


O lacrimă

De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare…

Published in: Fără categorie on 5 noiembrie 2009 at 3:44 pm  Scrie un comentariu  
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.