Iar la sfârşit privim in urmă şi întrebăm…
Mereu pastrează-ţi visele vii… lucrurile sunt posibile doar pentru cei care cred.
Mereu vei vedea doar lucrurile pe care esti pregatit sa le vezi….
Am irosit atâtea daruri, vom avea regretul tuturor lucrurilor pe care am fi putut sa le facem dar nu le-am facut..
Întotdeauna am visat la un ideal al fericirii, intotdeauna am sperat, dar anii au trecut. Ce-ar fi sa mergem inainte, mereu cu sufletul tânăr ?
Şi chiar dacă am fi răspuns intrebărilor inimii, oare am rostit mereu ceea ce-am simţit? De câte ori am fost sinceri cu noi înşine?
Hai s-acceptăm viitorul aşa cum va veni, hai să iubim şi să credem în iubire. Să fim mai buni, mai sinceri, sa nu mai avem regrete… Să ne iertăm fiinţa trecătoare, să iubim veşnicia…
